Articolele mele

De ce? … Viața e o BINECUVÂNTARE!

…Și mai știi ceva?IMG_3069

Viața e prea frumoasă să o lăsăm neprețuită, netrăită așa, în cel mai frumos  mod posibil!

Înțelegi tu, oare, cum se poate întâmpla asta? Îți spun eu! …trăind cu adevărat, simțind până în adâncul sufletului… Și știi de ce? …Pentru că totul este un proces! (îmi amintesc că am auzit asta, clar și răspicat, acolo, departe, peste ocean, de la una dintre bucătăresele ce ne hrănea, o femeie simplă, dar respectată, un om ce pune tot sufletul în ceea ce face… iubește și dăruiește)… Toate trec, și în special, foarte repede, tot ce e frumos!

IMG_3275

De ce  să nu ne bucurăm cu adevărat?

IMG_3066

De ce să nu simțim?

De ce să nu fim oameni, într-adevăr?

De ce să ne ținem legați cu lanțuri, să nu ne exprimăm așa cum simțim,  în toate modurile în care simțim?

De ce să ne privăm de esența vieții zăbovind  asupra celor ce vor fi gândite, sau chiar exprimate de către ceilalți în legătură cu modul nostru de exprimare, a ceea ce simțim, a ceea ce sufletul nostru naște, trăiește și viața noastră, cu totul?

De ce să nu primim totul așa, cu brațele deschise, înțelegând că toate se întâmplă exact cum e bine pentru noi, nu cum ne dorim noi neapărat, cu încăpățânare.

De ce să nu avem răbdare și încredere, că cineva, acolo sus, are grijă de noi, că ne este aproape și că toate le vom înțelege la momentul potrivit, că toate vin la momentul potrivit, așa cum s-a întâmplat și până acum și că dacă suntem suficient de deștepți vom fi cei mai fericiți cu viața care am trăit-o deja, pe care dacă am avea ocazia, nu am schimba-o sub nici o formă.

IMG_3058

De ce să nu strigăm în gura mare ,,Mulțumesc!” oricui… tuturor! …Pentru că se află în viețile noastre, pentru că ne zâmbesc, pentru că ne iubesc, sau simplu… pentru că există, sau LOR, că ne-au creeat, ne-au dat viață, suflet, și ne-au crescut, ne-au hrănit, ne-au educat, ne-au îmbrăcat, ne-au sfătuit, ne-au oferit un umăr pe care să plângem și să ne eliberăm de emoție prea puternică, fie ea de tristețe sau bucurie imensă… ne-au oferit mâini de care să ne ținem împreună, brațe în care să tremurăm sau să adormim, poate chiar trupuri la pieptul cărora să stăm neclintiți privind cerul înstelat într-o noapte senină și târzie de vară… ne-au oferit ochi în care se ne pierdem gândurile, să trăim melancolia sau din spatele cărora să furăm, asemeni copiilor, speranța viselor de ,,imediat”… nu de mâine…

IMG_3132

IMG_3139

Eu mulțumesc mereu, prin simplul fapt că iubesc și accept cu brațele, mintea și sufletul deschis…IUBIREA! Eu dăruiesc și asta îmi e de ajuns… ne este tuturor! IUBIRE și DĂRUIRE!

VIAȚA ESTE O BINECUVÂNTARE!

Dar ce merită primit frumos, prețuit! … Haideți să trăim frumos!

Îți amintesc acum și oricând, că te iubesc! Zâmbește și te bucură!

Ești iubit, om drag, suflet frumos!IMG_3020

Cu deosebită emoție,

Carmen cea cu vise și visuri crețe… ❤

P.S: Milioane de mulțumiri prietenului drag,HUSAR PAUL, nebunici, așa ca mine, care pune tot sufletul în ceea ce face, după cum puteți observa atât în pozele din acest articol, cât și în poza de pe coperta primei mele cărți, un fel de copilaș al meu, ce îl port mereu cu mine <3. Curând vă voi povesti mai multe despre el și pasiunea sa pentru fotografie și nu numai… Pe curând!…

Zburând, plutind…

De-ai fi acum ca altcândva…

De-ai fi acum ca-ntodeauna…

Aș fi și eu, am fi și noi,

Cum e în fiecare toamnă bruma…

Am fi tot reci, tot trecători

Prin viață și prin umbre vechi,

Două simple adieri

Ca doi curenți rătăcitori…

Și-așa zburând nestingherit

Peste tot și nicăieri

Cu gânduri multe și mărunte

Ce au fugit de sufletele noastre,

Să nu-ți mai pese că ești om!

Să nu ne pese că pierim,

Căci noi zburăm și azi și mâine

Și vom zbura mereu, plutind!

Carmen-Ioana Frandeș,

20 noiembrie 2017,

Valea Gurghiului

… de munte

Printre piscuri cum coboară

Rătăcit, gonind spre vale

C-o ușoară amețeală

Pietrele-ocolind în cale…

Tot gândește, tot visează

La o pace pământească,

La ce-n urma lui creează

Minunea dumnezeiască.

Mai tresare, mai zvâcnește

Viața muntelui arată

Din natura ce pălește

Toamna vieții ca o artă…

-Nu pleca! Nu mă lăsa!

Strigă muntele!… tăcere…

Strâinarea de-i afla,

Nu-i găsi altă avere!

Nu-i găsi și nu-i avea.

Ce-ai avut l-al tău izvor

Când codrul se oglindea

Și luna-ți cânta cu dor…

Carmen-Ioana Frandeș,

17 noiembrie 2017,

Toaca

A mai trecut…

A mai trecut o zi, a mai trecut o sãptãmână și a mai trecut un an…

O altă zi în care mi-am propus să-ți scriu ție, om frumos cu suflet cald, ție, cel ce ți-ai făcut timp pentru mine, în urmă cu o săptămână când îmi dedicai flori luminoase de sănătate, de bucurie, dragoste, liniște și respect, buchete frumoase care să îmi însoțească zilele…

O săptămână în care s-au întâmplat multe, în care energia s-a scurs în direcții diverse, dar o săptămână care astăzi m-a adus în fața sufletului tău!

Îți mulțumesc astăzi și mâine pentru tot ce-ai fost, ce ești și ce vei fi! Îți mulțumesc pentru că ești părtaș în viața mea, cu mai mult sau cu mai puțin, dar cu siguranță m-ai adus aici, exact cum sunt, învățând, cu speranță…

Printre toate ce mi le doresc, e sănătatea pentru toți, bunătatea sufletească, răbdare înmulțită, pace și multă iubire pentru tot aproapele și omenirea, căci aceasta e sigura soluție…. liniște pentru noi, pentru suflete și pentru cântec, contemplare și împlinire!

De ai citit acest pasaj, îți mulțumesc din nou și iarăși! Fii fericit! Iubește cum n-ai mai iubit și iartă, visând la un nou ciripit în primăvara care vine cu toate florile la tine!

Dar pân-atunci, perioada asta, fă pași mărunți sădind speranță că fiecare moment ce vine îl trăiești cu gingășie!

La mulți ani… ȚIE!

C. F

Un tablou…de inspirație

Drum de toamnă pietruit,

Gard de lemn de un deceniu

Un tablou mucegăit

Atârnat în cui de-un geniu…

Si din ceruri cum se lasã,

Obosiți și cu cenușă

Norii grei și plini de ceață

În furtună de pănușă.

Verdele pornit din iarbă,

Urcă-ncet spre deal închis,

Ajungând pășind spre barbă

Grizonând un fir deschis.

Și de calci desculț pământul

Închizi ochii ca să-l simți

Inspirându-i greu și cântul

Dintr-un vals de crengi cuminți.

Nu-i de-atins și nici de zis…

Nu-i să-l vezi și nici de luat..

Că-i de pus în gând deschis…

Și de suflet de furat…

Carmen-Ioana Frandeș

30 oct. 2017 Valea Gurghiului

De vrei…

Când luna-mi luminează calea
Și doru-mi taie răsuflarea,
Să-mi fii tu mie alinare
Și să-mi asculți a mea strigare!
Să-mi fii tot ce mi-ai fost vreodată…
Un baiat cu ‘doar’ o fatã!
Să-mi fii tot ce-am visat cândva…
Un simplu om, un careva!
Și chiar de-mi vii din depărtare…
Haide-mi desculț și hai călare!
Și dacă nu vii ca să stai, să pleci!
Să pleci lăsând doar urme reci.
Să nu mai vii numai să treci
Să lași deranj într-un vechi beci!
De vrei să fii doar musafir,
Să nu-mi aduci nici trandafir!
Păstrează-l pentru când va fi,
Pentru când chiar vei iubi
Să-l dăruiești cu gingășie
Și-apoi… ce dulce feerie!
De vrei să pleci, de vrei să stai,
Nu-mi cere multe! Nu fii scai!
Trăiește clipa! Fii prezent!
Și nu iubi concomitent!
Iubește cu toată ființa!
Simte cu toată putința!
Fii tu!…fără să-ți fie teamă..
Iubește, ca și cum ai fi o mamă! 

Carmen-Ioana Frandeș
3 august 2017, 05:02

Dor de-mpărtășit, dor de ACASĂ! 🇷🇴

Lasă viața să te-adune
Și-apoi să vezi ce-ți poate spune…
Și-apoi copile, fugi ușor
Să simți pământul doar în zbor
Pășind cu pașii cei mărunți
Pășind spre anii cei cărunți.

Și nu uita! 
,, Viața asta nu-i a ta!”
De nu ai suflet de iubit
Și dragoste de-mpărțit
Te duci gonind spre bătrânețe
Și nu vei ști ce-i aia tinerețe! 

       

Din depărtări cu gând mereu acasă, vă scriu din gânduri și trăiri! N-am să vă mint zicând că-i bine și nu trăiesc din amintiri! E provocare să pot din nou să zburd și să zâmbesc, acolo unde toți au griji, acolo unde simți că ceva moare nu puțin câte puțin, ci mult ș repede. 

Vă voi spune vouă, celor ce citiți, că mă bucur că vă pot împărtăși trăirile și le puteți înțelege pur. 

Bucurați-vă de viața acasă! Strângeți-i pe cei dragi în brațe, spuneți-le cât de mult îi iubiți și fiți fericiți că sunteți români, că v-ați născut acolo unde lucrurile mai sunt încă pure, cu un praf de țară, cu bunici ce vă așteaptă la fiecare sărbătoare sau vacanță, sau în adevă în fiecare zi, pentru că pentru ei, orice zi în care ne au aproape, înțeleg cu înțelepciunea lor că este o sărbătoare! 

Fii simplu și trăiește autentic! De ești om bun, vei înțelege că fericirea stă în sănătate, dragoste, familie, suflete frumoase, înțelegere, credința ta și speranță! 

Cu drag și dor, 

Fata cea cu visuri crețe… 

Carmen-Ioana Frandeș

3 august, Callicoon, NY.

Din iubire pentru folclor, cu tradiții și obiceiuri

Doar din iubire și cu iubire se nasc lucruri minunate…

Se spune că după ploaie vine soare, dar eu spun astăzi că după multă muncă frumoasă care de fapt este o adevărată plăcere, vin sentimente de o bucurie imensă. Asta s-a întâmplat și la noi, la Toaca, în satul mureșean de pe Valea Gurghiului, acolo unde zilele trecute s-a scris o adevărată poveste îmbrăcată în straie populare de sărbătoare.


Cum a luat naștere această poveste? Ei bine, cred că rădăcinile ei se pierd într-adevăr în negura timpului, așa cum spunea domnul senator Cristian Chirteș, prezent la evenimentul nostru de luni, 5 iunie 2017. Spunem asta pentru că nu se poate afirma cu certitudine de când dăinuiește Udatul nevestelor la Toaca și Hodac. Incredibil este faptul că acest obicei se păstrează de sute de ani.


Bucuroși cu toții, cu emoții și fiori, am pregătit împreună, aceste două zile de Rusalii în care s-a lăsat peste sat o atmosferă minunată. Simțeai pur și simplu că vibrează. Nu știu cu siguranță dacă aceasta a fost resimțită de toți, dar pot spune cu mâna pe inimă că a fost simțită la maxim de toți iubitorii de folclor, cu tradiții și obiceiuri, de toții fiii satului Toaca, cei prezenți nu doar fizic, ci și  cu sufletul, de cei ce au fost plecați în depărtări dar au ținut să fie acolo, la vatră, cu această ocazie, cei care au adus cu ei prieteni curioși de ce avea să se întâmple.


A fost o mulțime frumoasă, o mulțime eroică ce s-a luptat cu arșița și razele puternice ale soarelui sau cei care pur și simplu s-au bucurat de vremea bună care a fost o binecuvântare și nu a dat bătăi de cap organizatorilor. Au fost oameni frumoși care și-au bucurat inimile cu momentele minunate pregătite de artiști minunați. De la cei mai mici copilași de 2 ani îmbrăcați cu drag cu portul popular, până la cei mai în vârstă ce au zâmbit văzând că cei tineri iubesc și duc mai departe adevăratele valori.


Sfânta liturghie de duminică a adus la Sfânta Biserică multă puritate, multă lumină, mult alb ce lumina și el în straie purtate cu atâta bucurie, straie populare realizate cu multă trudă și pasiune de către bunici și mâini pricepute în multe ore de nesomn. Troița mutată lângă vale, a făcut din curtea Căminului Cultural  și pajiștea din umbra `nalților brazi, locșor deosebit de sfințire a apei ce curgea domol pe fundal.


Seara a adus cu ea balul menit să bucure toate vârstele, baluri în amintirea celor la care ai noștri părinți fugeau pe geam, peste deal prin tufișuri ascundeau papucii de schimb pe care urmau să îi recupereze spre dimineață când se întorceau spre case cu sufletul voios și gata să înceapă munca de a doua zi, deși orele de somn fuseseră transformate în ore de joc și voie bună așezată de strune.


A doua zi a venit repejor, cu picioare obosite, dar pentru că suntem oameni învățați, eram gata de minunatul spectacol ce a ținut până la lăsatul serii. Mulțumiri deosebite țin a aduce celor care au oferit o mână de ajutor, mai mare sau mai mică, după putință, dar fără de care nimic din ce a fost nu ar fi fost așa. O poveste mai în amănunt despre Udatul nevestelor de la Toaca își va găsi locul printre multe altele de suflet,sper, în curând.

Până atunci, încă savurând această feerie,

vă las zicând ,,Doamne-ajută!

La toți sănătate multă!” …

Dragostea mare să crească,

Folclorul să dăinuiască…!

Cu mult drag și nostalgie,

fata creață cu drag mare de folclor,

Carmen-Ioana Frandeș.

 

Gânduri crete din Vamã de 1 MAI ❤️

Tocmai m-am trezit în Vamã…. veche! Nu eu m-am trezit “veche”, ci Vama e veche😂 Sincer, nu prea stiu de ce îi spune asa, desi as putea intui, si nu stiu dacã  într-adevãr este asa, “veche” , dar cu sigurantã drumul ce duce dinspre mare, la 400 de metri, pe strada Ion Creangã, este vechi. 

Povesteam cu un prieten incredibil, Cosmin, care a reusit sã organizeze un party incredibil dupã munca frumoasã- distractie, cãci asa a fost, desi am fost responsabili, ne-am implicat cu sufletul si inima. El si Lele, un alt coleg super care l-am întâlnit, surprinzãtor, tot voluntari fiind… 

Ei au venit cu minunata idee de a pleca la mare, alãturi de Dede, un suflet drag pe care l-am iubit din prima, întro searã pe care nu o voi uita vreodatã, o searã în care ti-am scris tie poezie, Dari! 😂 

Mi-a scris, supãrat, dupã ce m-a sustinut, încurajat si instructat la seminarul nostru de fotbal de la facultate. Am fost super activã, desigur, cu ajutorul celorlalti colegi care ne-au implicat activ în joc. E minunat sã vrei, sã te implici, sã primesti ajutor si sã îl si accepti. Sunt momente incredibile ce degeaba le cititi aici, acum sau oricând, în cãrti sau articole, dacã nu trãiti voi, cu adevãrat! Vã strig acum, sã mã auziti!!!


Viata e fãcutã sã fie trãitã, nu mereu analizatã si visatã! Da, spun asta eu, cea cu vise si visuri crete! Dar stiti ce e tare rãu? Cã eu nu doar visez cret, ci eu gândesc cret, simt cret si trãiesc cret! Se îmbinã toate! Sunt creatã si îmi asum acest lucru! 


Nu sunt simplã, sunt… creatã si stiu cã am folosit cuvântul acesta deja de multe ori, “dar am noroc cã mi se potriveste”, cum spunea cineva si da, sunt autenticã si fac ce simt!


 Asta e esenta: sã iubim, sã dãruim, sã trãim cu adevãrat în manierã autenticã, sã creem! Dacã undeva pe parcurs nu ne este primit darul îl putem lua înapoi si da mai departe sau chiar lãsa acolo. E cel mai important sã fim noi bine, cãci doar asa îi putem ajuta si cei cei care acceptã, sã fie si mai bine! În viata asta nu ne putem hrãni decât cu ce simtim noi, niciodatã ce ceea ce simt ceilalti! Niciodatã! Niciodatã nu putem sti ce simt sau ce gândesc ceilalti cu adevãrat decât dacã ei exprimã asta sincer! Nimic nu e sigur! Absolut nimic! Nu putem fi siguri pe ce ne spun ceilalti chiar dacã ne jurã si stiti de ce? Pentru cã noi nu suntem siguri nici mãcar pe noi, pentru cã nu avem nimic în afarã de momentul de ACUM, de PREZENT ABSOLUT! si atunci vin cu întrebarea de ce sã nu trãim la maxim clipa, sã iubim ca nebunii si sã exprimãm asta prin tot ce simtim, prin cuvinte, prin fapte, prin gesturi, prin tot ce vreti voi, tot ce simtiti cu adevarat cu sufletul fãrã sã îi dati mintii de muncã sã transpire sau chiar sã vã pãcãleascã? De ce? Da, putem fi si responsabili si calculati, dar atunci când meritã si cu ce meritã!


 Haideti sã vã spun ceva: am hotãrât sã fiu autenticã si sã fac exact ceea ce simt pentru visul meu! Voi munci, de fapt distra si voi deveni din ce în ce mai puternicã, în drumul ascendent spre evolutie! Sunt gata sã fac asta si stiu cã e o provocare. Stiu cã sunt doar un om si cã uneori lucrurile mã depãsesc, dar am învãtat sã cer ajutorul si am început sã o fac înspre persoanele care le simt alãturi si gata sã ajute. Stiu cã nimic nu e gratis, dar promit cã mã voi revansa sub o formã sau alta, acum sau la momentul potrivit. 

Am învãtat cã asteptãrile nu sunt pentru noi, cei care trãim cu adevãrat si mã refer la a astepta ceva mereu din partea cuiva. Si mai stiti ce? Uneori sunt asa de închisi încât negãm! Spunem cã nu avem asteptãri, dar avem! E o provocare sã le depãrtãm de la noi, la fel ca oamenii mult prea negativisti pe care desi încercãm sã îi ajutãm, simtim cã necesitã un efort fizic, psihic, energetic prea mare pentru a-l oferi înspre schimbare, oricât de binevoitori am fi! 


Deja simt cã mã întind cu acest articol, simt cã nu mai am rãbdare sã vã fac cunostintã cu el, dar desi se întâmplã asta, o sã mã provoc sã îl mai citesc o datã, sã îi adaug poze din nebunia mea si o sã vã mai spun un lucru: am o multime de lucruri de împãrtãsit cu voi si uneori nu e simplu, cãci vorba unui nene ce îmi spunea acum douã zile la service cã doreste un vis drept, i-am spus sã caute în altã parte pentru cã nu mã ocup cu asa ceva… am multe de împãrtãsit cu voi, asa cum spuneam asearã când vã invitam la spectacolul de la Cluj, din 28 iunie, unde am promis cã voi fi si eu pe scenã, dansând, vã spuneam cã mai am de scris 2 licente, de terminat o carte si de organizat un spectacol minunat, alãturi de oameni minunati, acolo la Toaca, loc minunat ce l-am strãbãtut în lung si-n lat cãlare, cu o zi înainte sã plec spre locul în care mã aflu, foarte curând, de Rusalii! 


Mi-am pierdut putin firul ideii, dar stiu unde voiam sã ajung. Voiam sã mentionez faptul cã astãzi, un prieten mi-a trimis o pozã cu niste scrisori scrise de mâna mea, departe, cu ceva timp în urmã. El îmi spunea încã atunci, cã ar fi dorit sã scrie si el, dar preferã sã trãiascã, în acel timp. Mi-am ridicat un semn de exclamare întrebãtor si acum scriind, realizez cã eu chiar îmi doresc sã împart cu voi, desi nu e mereu simplu… 


M-am trezit la propriu, în caz cã am uitat sã mentionez, într-un loc super drãgut în care avem grãdinã, flori si auzim ciripit de pãsãrele. Aproape cã îmi pot imagina cã sunt la munte, într-o cabanã. Am reusit sã dormim dupã ce am cãlãtorit cu CFR-ul multe ore, cu experiente tari, alãturi de sportivi de la FEFS, pe lângã cei care nu i-am mentionat fiind si Stefania, Macrina, alt Andrei, Laura si un piticot nebunici, stie el de ce 🙊. 


Te înteleg, copil! … si eu aici, cam asa 😂 si cu alte experiente interesante de care mereu îmi amintesc cu drag desi mami a avut adevãrate provocãri în anumite momente, dar stie de asemenea cã nu am dezamãgit-o si cã încerc sã o fac super mândrã, indiferent de circumstante, si sper cã simte si ea, la fel cum simt si eu. 



Acum închei, fug afarã, 

la soare, vânt si la mare… 

Ies în fata ei-de vis varã

simt! Mã cheamã-n disperare! 


Cu emotie, cu sufletul si bratele deschise, astãzi, de la marea noastrã albastrã, din Vama Veche, de 1 mai… iubãreata creatã, de pe Valea Gurghiului ❤️
P.S : zâmbeste, esti iubit(ã)!… dacã nu de cine ai vrea, sã stii cã de mine si prin simplul fapt cã citesti asta! 

P.S.S:viata e o binecuvântare!

P.S.S: fã rai din ce ai! 

From a ‘stranger’ to a friend 

   Tonight or this early morning (because it’s 4 a.m), I’m writing to you, special ‘stranger’… neh… maybe it was, or maybe not even then, a few days ago, when I’ve met you for the first time, when you smiled to me for the first time, when I’ve firstly heard your name or maybe the first time when we’ve waved or shacked hands and said ‘nice to meet you’. Now, I’m writing to you, in english and I wish I’d knew more languages, at least Spanish, Italian, French which are our ‘sister’ latin languages, or your language, dear Finnish , Slovene, Azerbaijan, Croat, Irish. I wish I’d knew how to speak with you and greet you in your language just to make you feel special, like coming home here, in Cluj, my studying city, the best in my whole country, in Romania. 


What is amazing? We are now in the most amazing area… in the center of the country, in the middle of the Carpatic Mountains, in Transylvania, the heart of the kindness. They say we are moving slow, but I don’t know what to say about this, because I am a very ‘moving’ 😂 person. They say it maybe because even our way of talking is a bit slower, but not even here is to be agreed by me, because I love to talk and moreover I can talk a lot and so quick. By the way, I really hope you are ok and just fine with this and I really hope also that I am nicely charging your batteries, spiritually speaking, not getting you tired, because my honest huge smile comes exactly from my soul, because you are allowing this and because you are maybe the one who is growing it. 


I love the chemistry that takes place there, around us, with the ones that I got in touch with, with the ones that are so open and so happy to be part of this event, to be ready to be helped, to be ready to ask for anything they want, to be so kind and write to me very sweet messages and maybe just saying ‘hi!’. BIG THANK for this. I really feel the blessing that is above me, the fact that I grabbed the opportunity to be a volunteer in such an event: 7th Individual European Man and Women Artistic Gymnastics Championship, 19th-23rd April 2017, Cluj, Romania… history started to be written! Yes, history which we are writing together, you as delegations, with amazing top gymnasts, incredible coaches, therapists or your team doctors, nice people which are close to you, sustaining and cheering you up. And yes, all of you, because just together you can make it this way, and together with us, volunteers and all the organizing staff. 


    Volunteering? Why? I am telling you: because craziness maybe, because helping maybe, because kindness maybe, but for sure because LOVE. Love for life, love for gymnastics, love for sports, love for people… hope for a better life, better world, for more help from everyone, not thinking about rewards… faith that everyone is special for his or her unique gift from God, faith for the fact that we can open up and let ourselves be seen as human beings with a soul, not only a body… human beings with brain, who are really rationalizing… A very interesting fact here, it is about what I am calling the triple olympic element, a point that my beloved volleyball teacher raised a month ago, at my first book releasing, here, in Cluj. 

    He is a crazy teacher which I haven’t liked from the second time, because at first I did. He is the kind of Profesor that is getting involved, the one who cares and really wants us to change something in the world of sports and physical education, in the world of teaching in which we stepped when we reached the Sports and Physical Education Faculty, the best ever (for me) 😂🙊❤️. Honestly? He is crazy, insane maybe, but in a very interesting way… He made us feel miserable and I was just one step away not attending his class again, but I did it because… anyway 😂… I did it and then, he asked something interesting, I was in a good mood, he was showing nice reaction and he presented his appreciation for that something special that I have, with which I was gifted and he told me I should do something more philosophical in my degree.  

   Volleyball was the subject for which I have learned the most, the best, but got the lowest mark. It doesn’t matter. I got the scholarship anyway and I’ve learned a priceless lesson. 

Coming back to my story, the triple olympic element, in his speech contained: body, mind and SOUL. Body, of course… the ‘thing’ that everybody sees, the ‘thing’ that hosts the other two, the wonder that functions by magic provided by the other two. Second: mind! I’ve always knew and heard, even since I was doing performance in sportive dance, in which I an instructor now, since they didn’t allow us to train if we didn’t have good markes. I really trust the fact that you do understand why… because you can’t reach a better performance, even you are very talented, if you don’t combine it with rationality, with studying and interest, so your passion goes deeply or higher, to the sky, to the absolute. 


Done this, also, remember, Ed? … ‘what are you doing there? Working… Working or studying? Studying, but working on my homework, because our system allows us to do one year in two, so we get to focus on gymnastics but attend the classes in a special way also.’ Very nice point from him and me also, because he expressed it and I’ve told him about this TOE (triple olympic element). 

   The third one and the one that gives magic is the sould! I do believe that you, my friend, because you are not a ‘stranger’ anymore, you… have an amazing soul and I will tell you why! It is because you are here! You are at this big event for you, for the whole Europe, not only for my country, or even more, for Cluj, the Romanian city which is hosting it. You are here representing your country, hoping and giving your best for making it in the first 10th positions, in finals, between medals or why not, winning the 1st place! You are here because you are crazy enough to train every time, with your whole being, with special attention and for so many times, because you were chosen for this! I know you believe it, too! I know you will give your best, enjoy it and love your performance, love yourself!  


   You gave me important lessons, you made me live awesome moment, unforgettable memories… YOU, are smiling now, because you deserve it, because they are thinking about you and love you anyway, they (between them you’ll find me, too) are sustaining you now and in the future, and because you are loved! Forward and up, my friend!

Carmen, 

the curly volunteer girl with curly dreams ❤️❤️❤️