… de munte

Printre piscuri cum coboară

Rătăcit, gonind spre vale

C-o ușoară amețeală

Pietrele-ocolind în cale…

Tot gândește, tot visează

La o pace pământească,

La ce-n urma lui creează

Minunea dumnezeiască.

Mai tresare, mai zvâcnește

Viața muntelui arată

Din natura ce pălește

Toamna vieții ca o artă…

-Nu pleca! Nu mă lăsa!

Strigă muntele!… tăcere…

Strâinarea de-i afla,

Nu-i găsi altă avere!

Nu-i găsi și nu-i avea.

Ce-ai avut l-al tău izvor

Când codrul se oglindea

Și luna-ți cânta cu dor…

Carmen-Ioana Frandeș,

17 noiembrie 2017,

Toaca

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s