De vrei…

Când luna-mi luminează calea
Și doru-mi taie răsuflarea,
Să-mi fii tu mie alinare
Și să-mi asculți a mea strigare!
Să-mi fii tot ce mi-ai fost vreodată…
Un baiat cu ‘doar’ o fatã!
Să-mi fii tot ce-am visat cândva…
Un simplu om, un careva!
Și chiar de-mi vii din depărtare…
Haide-mi desculț și hai călare!
Și dacă nu vii ca să stai, să pleci!
Să pleci lăsând doar urme reci.
Să nu mai vii numai să treci
Să lași deranj într-un vechi beci!
De vrei să fii doar musafir,
Să nu-mi aduci nici trandafir!
Păstrează-l pentru când va fi,
Pentru când chiar vei iubi
Să-l dăruiești cu gingășie
Și-apoi… ce dulce feerie!
De vrei să pleci, de vrei să stai,
Nu-mi cere multe! Nu fii scai!
Trăiește clipa! Fii prezent!
Și nu iubi concomitent!
Iubește cu toată ființa!
Simte cu toată putința!
Fii tu!…fără să-ți fie teamă..
Iubește, ca și cum ai fi o mamă! 

Carmen-Ioana Frandeș
3 august 2017, 05:02

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s