Minunile unei zile de primăvară…

IMG_3141 Haide să-ți șoptesc ceva… din nou, sau pentru prima dată! Eu pășesc încet, cu umerii goi, având doar cămașa pe mine, și doar un nasture încheiat! Vin simplă și complicată, da… creață, cu părul pe spate, jumătate ud, sau cum spun ei, umed!…

Haide să-ți povestesc despre minunile zilei de astăzi, care sunt deja de ieri, căci deja trăiesc minunile unei zile tinere  împărtășind cu tine, și cu lumânările ce-mi sunt martore și prietene…

…să îți povestesc alături de liniștea surprinzătoare a campusului și de mirosul borcănașului meu ce împrăștie magie de miresme. El e una din minunile acelea, despre care vreau să îți povestesc… Cred că ideea a luat naștere privind la sticla maronie ce-mi servește drept vază, mie, sau florilor uscate pe care le adăpostește, fără apă. De ce? Pentru că ele vor ține mult și bine… Sunt trandafiri roșii de la cineva drag primite într-un “ziar” la lansarea mea de carte-Vis creț pe Gurghiu- de acasă, de la Reghin, și trandafiri liliachii, de la lansarea de la Cluj, primiți de la altă persoană minunată ce m-a susținut în momente pentru care nu-mi găsesc cuvintele.

Uite așa,  în această atmosferă, în care am intrat, deși sunt pe Pământ, prieten toboșar artist drag cu suflet pozitiv ce privești viața ca pe o binecuvântare, da, tu, Lup Călin, tânăr cu care am servit astăzi cele mai gustoase tarte, (a la) tarte, tot aici, în inima Ardealului, la Cluj, și nu peste ocean, unde ne-am cunoscut.FullSizeRender_2

Foloseam eu o sintagma pe care unii dintre voi ați auzit-o de la mine, ciudat de interesantă, dar super sinceră, prin care îmi exprimam mirarea față de incredibilele momente ce mi le oferă viața, momente ce mă fac să tremur, să am extaz în loc de sânge și drog în loc de aer… devine dependența care mă face să o las, să o pot redescoperi cu fiecare ocazie diferită, specială, unică.

Pe lângă faptul că astăzi m-am trezit interesant, brusc, dar frumos, la 8.30, agitată că am ratat cursul ce avea să înceapă în celălalt capăt al orașului în 15 minute…  Relaxându-mă rapid, îmi dădusem  seama că eram odihnită și nu mă simțeam vinovată sau tristă pentru că nu mă trezisem la ora la care îmi place și că nu avusesem timpul meu de dimineață devreme. Mă îndreptasem cu fața încă neclătită de apa rece, către filtrul de cafea, care acum o fac din ce în ce mai “tare”. Și mă gândesc oare de ce? Oare pentru că viața mi s-a schimbat  suficient de tare, de fapt realizez că eu am schimbat-o, cu muuuultă iubire… oare..? Ca să vă arăt un mic detaliu drăguț ce îmi face zilele mai frumoase de când mi-a venit ideea de a scrie pe un bilețel: ,,Be like coffee… Remember? …Stong with intense taste!” , în traducere: Fii asemeni cafelei… Îți amintești? Tare cu gust intens! Da, așa îmi place mie viața. Am descoperit că fiecare zi este unică, are propriul ei răsărit, și că poți evita astenia de primăvară alergând cu brațele larg deschise spre activități ce-ți fac inima să tremure de emoție și spre oameni dragi pe care nu i-ai mai elibera din strânsoare. Nu vei mai simți lipsa somnului de amiază, dar cu siguranță vei savura la intensitate maximă puținele ore de somn din nopțile târzii, care vor fi atât de odihnitoare datorită fericirii ce îți este asigurată de cel puțin 8 îmbrățișări de care te bucuri pe parcursul unei zile, poate chiar mai multe și cu siguranță deosebite, fiecare.

Realizasem în momentele imediate că de fapt eu confundasem ziua de marți cu miercuri, senzație cu care trăisem o bună parte a dimineții  și că primul meu “curs”, care de fapt era seminar, începea la 10.00. Aveam suficient timp de tot ,,răsfățul ” meu de dimineață, cu tot ce însemna mic dejun-magie în bucătărie- organizarea agendei și câteva mailuri și mesaje, stabiliri de întâlniri și căutat de acte,  pus visuri crețe în geantă și îmbălsămându-mi sufletul cu mulțumiri pentru o nouă zi minune.  FullSizeRender(1).jpg

Odată ajunsă la facultate, ajutată fiind de graba colegului acelui despre care sper că vă amintiți, cel cu întrebarea fericirii, dar alături de care goneam în sens invers pe același drum, mă rătăcisem în visarea mea în neștiință. Deși mă aflam la sediul facultății cu 3 minute înainte de începerea cursului, întârziasem din nou pentru că greșisem sala, și nu singură, ci alături de alți doi colegi. În fine, și mulțumiri domnului profesor, care ne-a înțeles și ne-a primit la ora extraordinară, acel gen de oră care îți dă un duș rece, apoi cald, și iarăși rece. Te face să te implici mai mult, activ, să îți dorești, te face să respecți mai mult, să fii interesat și să și faci ceva în legătură cu viitorul noilor generații, ale acestei lumi.IMG_3103

Au fost râsetele cu ace în zona abdominala alături de un coleg super drag și simpatic care încerca să se consoleze singur la fiecare impuls de nervozitate ce îi venea la gândul că i-au fost furați adidașii folosiți la activitatea lui din fotbal. Au fost cumpărături drăguțe și sănătoase, așa rapide, cum știu eu, tot în compania lui. Urmau idei „acide”, cum le spusesem, foarte interesant, alături de cei din cenaclul ,,Vox Napocensis”, cei pe care încep să îi descopăr și să îi iubesc, căci au nebunia lor faină și specială, de creatori, care m-au primit foarte frumos, chiar în prima mea citire, un copil fiind în cele ale creației. Sunt creații ale lor ce pur și simplu mă fac să visez, să ajung într-un univers a cărei,, imaginatoare” sunt eu, și simt. Simt ceva frumos, datorită faptului că ei își pun sufletul într-un tablou pictat în cuvinte, nu în culori cu apă sau ulei. Ei sculptează sentimente și zidesc fortăreața ce protejează arta. O tânără, care am aflat aseară că e foarte tânără, dar are un stil al ei, super deosebit și interesant, mi-a desenat mâna eliberându-și creativitatea să zburde printre linii și prin linii.

FullSizeRender_4

Toate astea pe fondul unui extaz incredibil datorat unui succes atât de râvnit, al colegului pe care îl ajutasem în pregătirea unui examen pe care îl picase anterior. Nu știu dacă poate înțelege măreția sentimentul meu de dorință pentru reușita lui. Am pus în toate cuvintele adresate lui în scris și vorbit, răstit uneori, frumos, pentru a înțelege, și mai mult decât atât, în faptele mele, tot sufletul. Și uite așa, dansam nu doar prin replicile de la un capăt de apel telefonic din partea lui, care mă anunța cu fericire că reușita se împlinise. M-am trezit sărind în pași de dans în fața Bibliotecii Centrale Universitare, imaginându-mi poate o adevărată nebunie de o vară sub una, sau două forme. Am lăsat asta în urmă destul de repede, pentru că viața mea îmbină multe și uimitoare, iar eu  pășisem deja  într-un sanctuar pe care încep să îl vizitez foarte des, nu doar pentru că sunt în pragul a două licențe, ci și pentru că rândurile îmi sunt prietene, iar cărțile casă, pentru că acolo simt un sentiment de liniște în nebunie, câmp de creație în libertate, un sentiment de acasă.FullSizeRender

Să nu vă imaginați că am deschis vreun material legat de contabilitate, căci vă înșelați. Am intrat pentru a mă folosi de unul dintre calculatoare pentru a pregăti poezia pentru cenaclu, sfârșind trimițând niște mailuri importante și stând pentru câteva secunde pe gânduri. Hotărâtă, am trimis lui Victor un mesaj cerându-i un sfat. Mulțumiri pentru tot sprijinul lui, deși la răspuns mă aflam deja la evenimentul care m-a captat cu titlu cărții care se lansa la Bulgakov Cafe. ,,În umbra pașilor tăi” … atât știa romantica și visătoarea creață din mine… Cum pot să vă povestesc faptul că tremuram la încheierea acesteia și că aproape am plâns pe parcursul ei? Fără cuvinte deocamdată… o să încerc totuși să le găsesc, să le caut în speranța în care ne vom regăsi și împreună vom putea să transmitem măcar o părticică din ceea ce eu am trăit cu adevărat, în aceasta seară de primăvară, 28 martie 2017…

IMG_3117.JPG

 

Memorabilă eternității…Împreună e mai ușor… În umbra pașilor tăi… Pe mai târziu, dar la momentul perfect… Căci doar ele, momentele, sunt perfecte… Spun acum… Iubire, brațe deschise și închise în îmbrățișări lungi și puternice… Te iubesc! Mă iubesc!

C… g…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s