Frate, ție, azi îți scriu!

 

Am un frate, un haiduc,

Frumușel și înăltuc.

Când mă strânge-n brațe, tare,

Uit de ori și ce oftare.

 

Îl iubesc până la cer,

Tot ce am eu îi ofer.

Ajutorul de mi-l cere

Eu i-l dau ca mângâiere.

 

Mă iubește-așa de tare

Și mă duce și călare,

Pe-a lui iapă cafenie

Că e om de omenie.

 

Are și-un mânzuc mai mic,

E un Perșeron voinic,

De-asta el Voicu îi spune,

Că poate să plece-n lume

 

La galop, și nu agale,

Cu el că e mândru tare.

Așteaptă să-l călărească,

Pân-atunci el să mai crească.

 

Pe bunica o iubește

Pe-al său mânz ea-l îngrijește,

Cu dragoste îl hrănește.

Ovăz ea îi dăruiește,img_9608-1

 

Fân, otavă și iubire,

Asta-i va fi mântuire.

Pân-ajunge hernghelie,

Pântilica-nepot, știe,

 

Să-i poarte, să-i fericească,

Să le ducă și în traistă.

Să îl pieptine frumos,

Când aleargă, de spumos,

 

Părul lui e mătăsos.

Iarna, parcă e pufos,

Mănâncă zăpada rece,

Prin omăt mare el trece.

 

Se simte un libertin,

Știe c-are un creștin,

Ca stăpân și pe hotar,

Când ajunge armăsar

 

Va fi cel mai mândru frate,

Că el știe multă carte.

Știe cum să se descurce

Și își face sfânta cruce,

 

Când pornește înspre munte,

Spre oițele lui multe,

Mândre, băle și cornute,

Câinii ca să îi salute.

 

Are-n ochi praful de stele,

Și lumina de la ele.

Mândrelor de vreți să luați

Dragostea noastră de frați,

 

Faceți stânga împrejur,

Că eu n-aș putea să-ndur

O astfel de depărtare

De-al meu frate, și-nchinare

 

Fac astăzi lui Dumnezeu,

Sănatate-i dea mereu,

Să mi-l ție, El,  păzit,

De ispite, tot ferit.

 

În a Ta lumină, care,

Iubește tot ce-i sub soare,

Noi ca frații ne-om iubi,

Așa cum Tu-i porunci !

 

Frate, frățiorul meu,

Tu să-mi spui de ți-o fi greu!

Mâna mea pe al tău umăr,

Binecuvântările să-ți număr!

 

Tu să știi că și de mic,

Pază tu mi-ai oferit.

Încredere am avut,

Că Doamne, Tu ai putut

 

De l-ai noștri dragi părinți,

Ascultându-le dorinți,

Fată și băiat-minuni,

Nu puteai să-I lași mai buni!IMG_6266.JPG

 

Ei sunt tot ce eu iubesc,

Și părinții îndrăgesc.

De-aia-n lume cât trăiesc,

Nu pot să îți mulțumesc!

 

Doamne, nu e rugăminte!

Mulțumesc și iau aminte,

Că o dragoste fierbinte

Nu necesită cuvinte.

 

Dovedește și se simte,

Dorul nostru nu ne minte.

De-am fost despărțiti odată,

Gând la mine ziua toată

 

Mi-au purtat în depărtare,

Peste munți, peste hotare,

Peste-ocean și-n locuri multe,

Patimi simțite-mănunche.

 

Păr frumos ca o fetiță,

Ai avut la grădiniță,

Cine mai credea atunci,

Că puternic o s-ajungi,img_8755-1

 

Să cutreieri falnici munți

Și urșii să îi alungi

De sub Ghergheleu-abrupt

Tu curaj cat ai avut.

………………………………………………

 

Și de vrei, tu, mai departe,

Eu voi scrie și o carte.

Tu, ajută-mă acum,

Cititor, și fii mai bun!

Liniștea cea sufletească

Pe pământ să înflorească,

Credința ca să domnească!!!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s