Haideti să vă spun o poveste!

Am întâlnitodată ocopiliță. Visa și se hrănea cu aventuri. Era neobosită. Se prefăcea că nu știe ce își dorește. Iubea blugii, maieul negru și cămașa în carouri legată strâns la șolduri. Te lua de mână și te ducea în lumea ta. Am luat-o într-o zi de mână și am început să îispun povești. Erau povești adevărate, fără prinți și prințese, numai cu oameni adevărați, eroi adevărați. Mă întreb acum dacă ele meritau înfrumusețate, și cred că nu. Cred că erau minunate așa cum erau ele, de o simplitate inedită, dar care căpăta o sclipire inedită dacă era imaginată în tocmai.

Și uite așa cum îi povesteam eu, ea a început să îmi caute privirea. Eumăpierdeam cu privire spre crestele munților, în poveștile mele, dar ea începe… Tu știi oare că atunci noi suntem mașini de dragoste ce putem  oferiiubire la nesfârșit și că ceea ce ni se petrece stă în puterea noastră de a oferi, și nu de a primi?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s