I-auzi bade !

Pe poteci cu lună plină img_0605-1

Vine badea de-mi alină

Dorurile, gândurile…
Și de-mi umple rândurile
Cu povești și-o sărutare
Din a sa inimă mare…
Calcă-n apă la izvor
Și îmi pune-n suflet dor
Când se-ndreaptă și-apoi pleacă,
Promițând că-și pune-n teacă,
Dragostea și dorul meu
Ori și cât i-o fi de greu…
Promițând că vine iară
Pe-al său cal, la ceas de seară,
Prin a munților năgară,
Prin a dealurilor țară,
Pe poteci cu fagi înalți
Pân’ la mine la târnaț.
Haide bade, hai la mine
Să mă joci cum știi mai bine,
De-or suna podelele,
Și-om trage perdelele,
Și n-om stinge lumânarea
Până nu ți-o fi chemarea!
Mâine când îi secera,
Mergi la umbră de îi bea
Din ulciorul cel pictat
Cu-al meu suflet bun, curat,
Și nu-i știi ce-i ăl-oftat
Și setea te-o fi cruțat.
Și de uiți ce foc mă arde, IMG_1321 (1).JPG
Stai în soarele ce bate
La amiaz` cu capu gol,
Să-l simți mai rău ca pe-un țol.
Arză-te măcar jumate
Și să-mi scrii asta-ntr-o carte.
S-o trimiți la mini degrabă
Să vărs lacrima firavă…
De frumos și jucăuș,
Pe la fete pe la uși,
Cu cămeși cu flori brodate
Și cu pieptaru` pe spate.
La băncuța cea din vale,
Unde soarele răsare
Și îți scaldă a ta față
Ca roua de dimineață,
Ciripit de păsărele-
Cântecel de legănele.
Și la lacul ce lucește ,
Du-te tu și-acol` privește
Cum apare ca-n poveste
Fata care te iubește.
Și de luna plină-o fi
Te-oi iubi pân-oi muri.
Și de-o fi-ntocmai așa 
Tata tău și muma ta
N-or crede când or afla
Că mi-i lua la casa ta,
Că tu mă iubești și vrei
Să mă iei de la ai mei.

În grădină pe sub meri,
Unde crezi că nu-o să pieri
Și te rogi la Domnul sfânt
Să rămâi pe-acest pământ
Cu toți cei la care ții,
Că tu-n veci îi vei iubi.
Și la primăvară tu,img_1324
Fă ce-ți spune sufletu`!
Du-mă în poiana mare,
Când apune mândru` soare
Și mi-i duce pe cărare
Pân` la stână, tot călare! 
Și când ne va fi mai greu,
Ne-om iubi așa mereu,
Lângă brazii-nalți, cărunți,
Ce te fac de tot să uiți:
Patima și chinul mult-
Tot ce-a fost și a trecut.
De cu zor, de dimineață,
Iau fuga de bag în ață,
Iau și-ncep atunci a coase,
Printre florile frumoase,
Cu miresme-nbietoare
De-oi orbi de-a lor culoare.
N-o mai fi un ,,tu” și ,,eu”
Numai ,,noi” și-un Dumnezeu,
Mulțumind cu-o rugăciune,
Că tot ce ne dă-i minune-
Sănătate, bucurie
Pace-n lume să tot fie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s