Argintie poveste de iarnă

Atunci  când îndrăznești să visezi și ești suficient de încăpățânat, te poți trezi într-o zi încercând să te ciupești să realizezi că nu visezi, și că ceea ce trăiești este realitate. Povestea zilelor acestea frumoase de vacanță în care m-am deconectat de griji și am început să trăiesc o feerie, este acum cel  mai pufos desert pentru sufletul meu.

Și să începem cu începutul, cel mai frumos cadou ne-a fost trimis nouă tuturor, sau cu siguranță mureșenilor și oamenilor foarte dragi mie de pe Valea Gurghilui. Acest văl argintiu ce a acoperit plaiurile noastre urma să fie veșmântul ulițelor și al acoperișurilor cu hornuri ce fumegau neîncetat, pe toată perioada sărbătorilor colindului.

Cred că vă povesteam că pornisem spre casă cu noua muzică de iarnă și sufletul nu-mi mai contenea de fior. Strecurasem printre ele și o melodie foarte dragă mie pe care o auzisem la radio cu câteva zile în urmă.

Încep să cred că încă dinainte să mă nasc mi-a fost sădită în inima o dragoste pentru folclor si tradiții. Pe lângă faptul că nu pot să mulțumesc în de-ajuns lui Dumnezeu pentru că sunt fiica României, o ardeleancă zdravănă cu o familie deosebită despre care o să vă povestesc curând, tot El a avut grijă ca viața noastră să fie presărată cu oameni faini și iubiți de mine mai mult decât ei își închipuie. Dacă tot suntem aici, și să înțeleg pentru a nu știu câta oară că nimic nu este întâmplător, din poveste face parte și minunatul spectacol de colinde de la Solovăstru, de seara trecută, unde artiștii și prestațiile lor au mângâiat sufletele noastre. IMG_6402.JPGPrintre ei se numără bineînțeles surpriza pe care am avut-o văzându-l pe scenă pe Ovidiu Furnea interpretând printre ele și melodia de care vă povesteam. Altă voce care ne-a încântat de-a dreptul a fost Livia Sorlea. Ulterior am aflat că am pierdut din interpretarea altui artist drag familiei mele, Daniel Rosalim, pentru că plecasem să întâlnim o artistă veche prietenă sufletului nostru, Vlăduța Lupău,ce urca pe scenă la Ibănești.IMG_6412.JPG

Pentru că nu mă pot abține și vreau să exprim ceea ce trăiesc, îi scrisesem asta imediat după spectacol:,,Atunci când cuvintele nu se găsesc, buzele îngheață într-un zâmbet larg și porțile sufletului cald se deschid. Bucuria ce m-a cuprins a fost și este imensă. Cu fiecare ocazie inunzi ochii mei cu lacrimi, iar dragostea mea pentru folclor și toată comoara ce o dăruiești este de o măreție inexplicabilă și creștere continuă ! Ești o artistă desăvârșitã și puțin spus “iubită”! Ești adorată, comoară Dumnezeiască 😘“. Îmi răspunsese cu mulțumiri, dar îmi doresc din tot sufletul să și simtă ceea ce noi îi trimitem înapoi.

Și uite așa, având lângă mine cei mai dragi oameni, înconjurați de peisajul minunat,ne îndreptam spre case ce urmam să le colindăm alături de prieteni dragi, să jucăm dansuri folclorice tot în casele noastre,să urăm tot ce e mai bun în noul an și să ajungem în pat dimineața. Iubesc această perioadă a anului …

Și să vedeți cât de mult iubesc valea aceasta, viața mea, familia și frățiorul meu care astăzi mi-a oferit una dintre cele mai frumoase plimbări și visul devenit realitate în sania trasă de cai în care am și căzut, dar a fost haios…

img_6658img_6657

Acum fără cuvinte și pregătindu-mă de o nouă escapadă prin munți cu săniuța mai mică, îi mulțumesc din suflet fratelui meu pentru cățelul pe care l-am primit și pentru tot ceea ce mi-a oferit și este ca om. Te iubesc !

img_6662IMG_6553.JPG

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s