Tineri fiind,visăm…

Întâlnim oameni cu un scop precis, la fel ca lucrurile și experiențele ce ne ies în cale…

img_4645

Sentimente trăite în momentele unei conversații deosebite în care regăsești idei pe care le apreciezi în mod special și în care crezi , exprimi ceea ce corpul tău trăiește și pur și simplu înțelegi că viața poate fi o magie unică.

Trăisem asta la un ceai după 4 luni de la plecarea mea în State. Atunci promisesem că voi aduce  înapoi un breloc și o grămadă mare mare de amintiri și povești. Nu știam  că în acea seară aveam să găsesc un respect deosebit și speranță  în ciuda faptului că tineretul este orbit astăzi de trăiri false. Există printre noi, tinerii,  unii  care au visuri și devotament, dorință de a reuși, și o vom face. Cred cu tărie că implicarea tineretului poate aduce o lume mai bună, pentru că…img_4926

Există o posibilitate  ca undeva  în spatele minții noastre să se ascundă o iluzie permanentă … să trăim pe baza unor doctrine în care nu credem cu adevărat și pe baza cărora nu dorim să ne clădim viața … dar au fost uitate acolo cândva demult și mai mult ca sigur nici nu știm dacă de noi sau de altcineva . Ne trezim după o vreme că am trăit o viață pe care nu o doream și care în fapt depindea în totalitate de noi . Atunci ne întrebăm ce facem în acel moment și de unde începe schimbarea . Dacă suntem suficient de puternici, începem exact acolo și exact atunci ! Nu ne vom minți singuri că ceva se va rezolva de la sine cândva în viitor ! Trebuie să credem că vom găsi o cale spre conturarea viselor noastre.

Și privești ceasul acum și apoi uiți… Nu mai ticăie cum se întâmpla pe vremea străbunicilor. Atunci eram copii fără griji . Cea mai mare provocare era undeva între paginile basmelor citite de către educatori în care prințul se lupta cu răul și mereu ieșea învingător. Încă de acolo ni se insufla puterea de a crede în bine și faptul că visurile pot deveni realitate. Una dintre cele mai importante lecții pe care le putem învăța cât trăim pe acest pământ este lecția speranței . Cu toții știm populara zicală : speranța moare ultima , sau cel puțin așa ar trebui . Ce rost ar mai avea viața dacă încetăm să sperăm ?

snapseed9Și astăzi am o bucurie imensă rememorând momentele copilăriei care au început să se așterne pe sufletul meu odată cu prima ninsoare. img_4951Privind de la căldură, chiar dacă nu eram acasă , cu o cană de ceai în mână, ceva mă liniștea. Povesteam cu al meu frățior și surioară care nu mai sunt mici acum.. niciunul dintre noi nu mai este. Obișnuiam să petrecem mult timp în ograda bunicilor și străbunicilor. Mă bucur acum că am trăit acele momente care vor fi povestite curând și aștept să îmi savurez ceaiul primit în dar de la cea de-a doua membră ADUSN ( o nebunie ce luase viață vineri seara, sau poate cu ceva timp înainte, dar care împărtășea nebunie pură și o promisiune știută doar de noi ) , infuzat din combinație cu măcieșele uscate de la mami și ceainicul de la surioara mea.

Hrănește-ți curiozitatea și șterge praful de pe visurile tale! Fă-le să strălucească!img_4587

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s