Momentul meu…

Uneori simțim lucruri deosebite. Cu cât mai des, cu atât mai bine. Se întâmplase ceva deosebit în sufletul meu în urmă cu exact un an coborând prin Parcul Central din acest Cluj minunat. Cu toată febra musculară pe care o aveam drept cadou , simțeam că trebuie să mă opresc și să mă pierd în interiorul meu. Vroiam cu disperare să observ ce se întâmplă în jurul meu în acea seară târzie de toamnă.

Frunzele copacilor înalți fluturau încet într-un vals al lor spre pământul care urma să le fie adăpost de acum. După luni de zile în care soarele le-a făcut să strălucească , era momentul lor de odihnă. Eu, mă aflam pe acea bancă , la câteva ore distanță de intrarea în cel de-al doilea deceniu al vieții mele.Eram conștientă atunci că indiferent de circumstanțe, vroiam să apuc pe un drum de la care să nu simt nevoia unei vacanțe, o viață  în care pot savura fiecare moment , pot zâmbi mereu  și nu voi aștepta un altul, ci voi dori ca fiecare să țină la nesfârșit , putând să mă bucur de el la maxim.  Știam că undeva acolo se afla ascuns secretul fericirii mele și o sursă infinită de energie.

Și stând acolo în noapte , la lumina felinarului, văd doi iubiți îmbrățișați care nu își spuneau nimic, dar aveau totul avându-se unul pe celălalt sub un cer plin de stele , pe o bancă, într-un parc. Văd alți doi adulți plimbând un cărucior, aud două doamne râzând și alți doi tineri vorbind despre diversele studenției și atunci gândul meu zboară departe peste ani, și mă întreb pentru a mia oară cum va arăta fericirea mea. Două lacrimi îmi scaldă obrajii , imaginea mi se încețoșează lăsând doar luminile și peisajul lor în spatele ochilor mei. Decid atunci că momentul meu luase sfârșit . A fost de neprețuit , realizasem că simt viața la maxim și că sunt fericită.

Încheiam atunci așternând aceste prime rânduri în carnețelul ce urma să îmi fie alături chiar și peste ocean și martor la cele mai frumoase trăiri,dăruit de o prietenă deosebită care descoperise pasiune mea și faptul că gândurile mele dăinuiau în liniște în notițele din telefonul meu. Visam la oameni dragi care se vor gândi la mine și că la un moment dat voi primi cel mai simplu cadou, cel mai sperat și liniștitor. Visam la o îmbrățișare în care să mă pot pierde din nou , să tac și să visez din iar și din iar.img_5878-1

Acum câteva ore ….

Eram cuprinsa  în gânduri din nou. Începeam să cred că mă luase valul în goana mea după o perfecțiune inexistentă . Mă agita fiecare pietricică ce încerca să se alăture mie. Nici ea nu știa că eu încercam să mă îndrept în direcția greșită … voiam să ajung în larg printr-un mijloc nepotrivit . Voiam să înot împotriva curenților , un val fiind și nerealizând faptul că destinația mea era malul . Era liniștea și starea de bine . Era despre acele mesaje din suflet trimise total întâmplător … erau mesaje de respect și admirație pentru lucruri minunate , poate unele banal de simple. Poate că dorința mea de a ajunge în larg era una de apreciat , dar nu știam cum voi ajunge acolo și ce anume îmi doresc de la acel loc și poate de la acele momente . Îmi doream ceva măreț  , o viata prea calculată și prea perfectă . Unde găseam oare atunci spontaneitatea și creativitatea mea care avea un gust dulce , dar răcoros?.. prea frumos , dar nu perfect . Acum știu , nu vreau perfecțiune ! Vreau doar să am mereu zâmbetul meu simplu și sincer pe buze și acea stare “a la Carmen” … învăț să mă iubesc pe mine … să îmi iubesc corpul , sufletul și orice stare metafizică ar exista în energia noastră . Învăț să mă bucur de fiecare răsărit , fiecare înghițitură de apă și fiecare bucățică de hrană … Învăț să ascult fiecare ciripit sau persoană fredonând timid melodia de la radio din troleu . Învăț astăzi , să mă bucur de aerul de afară .

Învață și tu să te bucuri de ce îți dorești și tu , dar fi fericit și zâmbește …Din suflet !…IMG_0785.JPG

Și dacă în urmă cu doi ani plângeam la telefon înghițindu-mi cuvintele , impresionată de ceea ce  auzeam .. 3 prieteni mai mult decât deosebiți și iubiți ce îmi spuneau “La mulți ani!”  la miezul nopții , ora României , și dacă în urmă cu un an îmi doream lucruri simple, astăzi vreau același lucru simplu fericire …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s